Leucemie acuta limfoblastica: simptome, analize, tratament si reactii adverse - PlusMedical

Leucemia acuta limfoblastica (LAL) este o afectiune hematologica severa, determinata de proliferarea necontrolata in maduva osoasa hematogena a celulelor imature numite limfoblasti. Desi diagnosticul de LAL produce un impact important asupra dumneavoastra si a celor din jur, trebuie sa fiti constient ca in prezent exista multe mijloace terapeutice cu care aceasta boala poate fi controlata si chiar vindecata. 

In contrast cu leucemiile cronice, leucemiile acute apar in cateva saptamani si determina aparitia precoce a simptomelor, severe in unele situatii, ceea ce face diagnosticul si tratamentul acestora extrem de important.

Sunt doua grupe mari de leucemii acute: leucemiile acute limfoblastice si leucemiile acute mieloblastice.

In cazul leucemiei acute limfoblastice, celulele imature care se multiplica necontrolat (limfoblastii) sunt precursorii limfocitelor.

Limfocitele sunt celule sangvine care apartin sistemului imun si sunt localizate in principal in maduva osoasa hematogena, sange, ganglioni limfatici si splina.

Consecinta multiplicarii necontrolate a limfoblastilor determina:

1. alterarea productiei de celule sangvine (trombocite, eritrocite si leucocite) si in consecinta producerea de hemoragii, anemie si cresterea susceptibilitatii la infectii de orice fel.

2. Infiltrarea organelor (in special a ganglionilor, ficatului si a splinei) de catre aceste celule cu cresterea dimensiunii acestora si alterarea functiilor lor. Orice organ poate fi potential afectat.

Proliferarea necontrolata a celulelor anormale care se produce in LAL este rezultatul alterarii mecanismelor de control si reglare a cresterii si diferentierii celulare. Aceste mecanisme sunt reglate de gene. Alterarea acestor gene duce la transformarea maligna a celulelor prin mecanisme cunoscute momentan doar partial.

In momentul actual exista o serie de tehnici specifice (de citogenetica clasica, hibridizare in situ, genetica moleculara) care permit studierea acestor gene. In acest fel se pot detecta modificarile care permit stabilirea diagnosticului si clasificarea tipului de leucemie iar tratamentul va fi orientat in functie de aceste modificari.

Cauzele aparitiei acestor modificari nu sunt inca pe deplin elucidate. Se considera ca atat factorii genetici cat si factorii de mediu (ex. radiatii ionizante, substante toxice ca derivatii de benzol si pesticidele) si chiar unele virusuri ar putea fi incriminate in etiologia LAL.

Substante carcinogenetice recunoscute precum alcoolul si tutunul nu cresc riscul de producere a LAL.

Totusi, in multe cazuri nu poate fi decelata o cauza de producere a leucemiei. Desi anumite modificari genetice sunt identificate in leucemii, este important de subliniat ca LAL nu este o boala ereditata! In plus, LAL nefiind o boala
infectioasa, nu exista risc de transmitere de la o persoana la alta.

Pe baza caracteristicilor limfoblastilor pot fi identificate mai multe tipuri de LAL. Astfel, precizarea tipului de LAL presupune o serie de tehnici complementare:

  • Examen morfologic – observarea celulelor la microscop
  • Examen citochimic – colorarea specifica a celulelor
  • Examenul imunofenotipic prin citometrie in flux – detectarea unor proteine pe suprafata limfoblastilor
  • Examen citogenetic sau hibridizare in situ – identificarea unor modificari specifice la nivelul cromozomilor limfoblastilor
  • Examen de biologie moleculara – identificarea modificarilor de la nivelul genelor limfoblastilor

Stabilirea tipului specific de leucemie este esentiala pentru alegerea conduitei terapeutice ulterioare, predictia raspunsului la tratament si pentru stabilirea prognosticului bolii. 

Clasificarea LAL, conform OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii):

  • Leucemia acuta limfoblastica Precursor B
  • Precursor T
  • Tip Burkitt

De asemenea, in practica curenta mai este utilizata o clasificare care se bazeaza pe profilul imunofenotipic al limfoblastilor, determinat prin citometrie in flux. Aceasta presupune identificarea cu anticorpi specifici a anumitor proteine prezente pe suprafata limfoblastilor sau in citoplasma acestora.

Prin utilizarea acestor metode, LAL pot fi impatite in doua grupuri

  • LAL B – caracterizata prin prezenta unor markeri caracteristici de linie B pe suprafata acestor celule si care reprezinta 75% din totalitatea cazurilor de LAL.
  • LAL T – caracterizata prin prezenta unor markeri de suprafata de linie T, reprezentand 25% din totalitatea cazurilor de LAL.

Mai exista doua tipuri de LAL care sunt bine diferentiate de celalalte tipuri prin caracteristicile lor si prin tratamentul diferit, si anume:

  1.  LAL cu cromozomul Philadelphia (LAL Ph+) – corespunde tipului de LAL care prezinta un interschimb de gene intre cromozomii 9 si 22. Leucemia Ph+ este mai frecvent intalnita la varstnici (desi poate apare practic la orice varsta). Raspunsul la chimioterapia conventionala este nesatisfacator insa in ultimii ani au fost introduse medicamente specifice care blocheaza formarea proteinei anormale, ceea ce a imbunatatit considerabil prognosticul acestei forme de leucemie. LAL Ph+ constituie in unele situatii si etapa finala a unei alte forme de leucemie, leucemia granulocitara cronica in care este prezenta aceasta modificare.
     
  2.  LAL Burkitt – corespunde subtipului de LAL in care se produce schimb de material genetic intre cromozomii 8 si 14. Aceast subtip de leucemie, denumit si LAL matur, reprezinta aproximativ 5% din totalitatea cazurilor de LAL. Tratamentul este de asemenea diferit de restul formelor de LAL, dar, spre deosebire de situatia precedenta, raspunsul la tratament este in general bun.

Semnele si simptomele LAL sunt cauzate de infiltrarea maduvei osoase si a celorlalte organe si tesuturi cu celule leucemice, ca o consecinta a multiplicarii necontrolate a limfoblastilor. In unele cazuri diagnosticarea leucemiei se face cu ocazia analizelor efectuate din alte motive, dar in general se insoteste de o serie de simptome constitutionale dupa cum urmeaza:

Simptome frecvente in LAL:

Acestea sunt in general percepute ca o senzatie de rau, disconfort si cuprind:

  • slabiciune (denumita in termeni medicali astenie), determinata de productia ineficienta de celule rosii prin infiltrarea maduvei cu celule leucemice
  • scaderea apetitului
  • scadere in greutate
  • febra – intalnita la aproximativ jumatate din pacienti, datorata atat bolii in sine cat si prezentei concomitente de infectii prin reducerea numarului de leucocite ca urmare a infiltrarii maduvei cu celule leucemice.
  • dureri osteo-articulare – prezente la aproximativ 1/3 din pacienti, in special la copii

Simptome determinate de infiltrarea leucemica a maduvei:

  • Hemoragii – cauzate de reducerea productiei medulare de trombocite (elemente sangvine implicate in coagulare). Acestea sunt de obicei usoare si afecteaza pielea si mucoasele (bule hemoragice la nivelul mucoasei bucale, alteori mucoasa nazala, mucoasa vezicii urinare, mucoasa rectala)
  • Infectii – apar din cauza productiei ineficiente de leucocite cu functii normale. Infectiile pot fi localizate oriunde de exemplu la plamani (pneumonii) sau la nivelul tractului urinar si sunt insotite de obicei de febra.
  • Anemia – prin productie insuficienta de celule rosii, determinand paloare, slabiciune, oboseala

Simptome determinate de infiltrarea tesuturilor si organelor:

  • Cresterea ganglionilor, splinei si ficatului prin infiltrarea cu blasti a acestor organe.
  • Infiltrarea sistemului nervos central: desi inconstant, limfoblastii pot invada maduva spinarii, creierul sau meningele (membrana care acopera creierul si maduva spinarii). Pot aparea paralizii ale nervilor cranieni (nervii care controleaza miscarea ochilor si a muschilor fetei) cu vedere dubla, ptoza palpebrala, deplasarea comisurii bucale si alte simptome. Poate aparea alterarea perceptiei si a sensibilitatii (furnicaturi la nivelul barbiei si a altor segmente ale corpului). Poate apare cefalee, cu sau fara varsaturi.
  • Infiltrarea altor organe si tesuturi (piele, mucoase, testicul sau san): acestea nu sunt frecvente la momentul diagnosticului, dar pot fi la recaderi

Alte simptome includ:

Unele tipuri de LAL produc simptome speciale. Spre exemplu, LAL T (precursor T) afecteaza mai frecvent barbatii decat femeile si in mai mult de jumatate din cazuri determina tumora in mediastin (spatiul dintre plamani). Pe de alta parte, LAL B matur si leucemia Burkitt, poate fi insotita de tumora abdominala (cu hepato- si splenomegalie)

Ca in majoritatea cazurilor, prima etapa incepe cu obtinerea datelor de la pacient si efectuarea examenului clinic pentru a identifica semnele si simptomele relatate mai sus. Pentru confirmarea finala a diagnosticului, sunt necesare o serie de investigatii suplimentare. Desi acestea nu presupun practic nici un risc, pot produce un grad de disconfort. Acestea constau in analiza sangelui, aspiratul medular (pentru mielograma) si punctia lombara.

Analiza sangelui arata:

  • Anemia (reducerea numarului de hematii si a valorii hemoglobinei)
  • Trombocitopenia (reducerea numarului de trombocite)
  • Leucocitoza (cresterea numarului de leucocite) si mai rar leucopenia (reducerea numarului de leucocite)

Aspiratul medular sau mielograma consta in efectuarea cu anestezie locala a punctiei medulare, la nivelul sternului sau a creastei iliace posterioare (extragerea a catorva ml de sange din maduva osoasa). Urmeaza examinarea la
microscopul optic, prin care vor fi identificati limfoblastii care constituie peste 20% din totalitatea celulelor din maduva. In completare, dupa identificarea morfologica a limfoblastilor (prin microscopie optica), sunt necesare o serie de tehnici suplimentare (de citochimie, citometrie in flux, citogenetica si biologie moleculara). Astfel, poate fi stabilit cu exactitate tipul de leucemie acuta limfoblastica si poate fi instituit tratamentul cel mai adecvat.

Punctia lombara se efectueaza la nivelul coloanei lombare joase, cu pacientul asezat in decubit lateral sau in pozitie sezanda. Aceasta tehnica este similara cu cea din rahianestezie. Un ac este introdus in spatiul dintre doua vertebre si sunt extrasi cativa ml de lichid cerebrospinal (lichidul care  inconjoara maduva spinarii). Lichidul cerebrospinal este examinat la diagnosticul LAL pentru a stabili daca exista sau nu afectare neurologica. In cazul afectarii neurologice vor fi administrate citostatice direct la acest nivel pentru a distruge limfoblastii (vor fi efectuate sedinte repetate de administrari intratecale). Daca lichidul extras este normal, se administreaza de asemenea citostatice in scop profilactic, dar cu o frecventa mai redusa. Ca efecte secundare administrarii intratecale de medicamente poate aparea cefalea, care poate sa dureze cateva zile dar este bine controlata cu analgezice.

Baza tratamentului o constituie administrarea de citostatice, adica medicamente care au capacitatea de a distruge celulele tumorale (limfoblastii). Tratamentul citostatic depinde de tipul specific de leucemie acuta limfoblastica, dar si de alti factori precum varsta pacientului, prezenta altor afectiuni (cardiace, pulmonare).

Mai mult, pe langa chimioterapie, mai sunt si alte aspecte importante precum necesitatea transfuziilor de masa eritrocitara sau de trombocite, tratamentul cu antibiotice pentru a controla efectele secundare produse de citostatice.

In linii mari, in toate tipurile de LAL, tratamentul cuprinde mai multe faze: prima faza este inductia, a doua consolidarea iar a treia faza este faza de mentinere.

In unele cazuri de LAL exista un risc crescut de recadere si dupa efectuarea tratamentului de consolidare se impune efectuarea de transplant de celule stem hematopoietice.

Durata globala a tratamentului (incluzand toate aceste faze) este lunga si poate sa dureze pana la 2 ani. Unele etape sunt parcurse in spital cu perioade de externare de 1-3 saptamani intre cicluri. Intre ciclurile de chimioterapie pacientul poate ramana acasa. Este foarte important ca programul de tratament sa fie respectat cu strictete fara prelungirea durtei de pauza dintre ciclurile de tratament. Tratamentul de intretinere se efectueaza de obicei ambulator.

Inducerea remisiunii

Cateva citostatice sunt administrate pe o durata de 4 – 5 saptamani. In cursul administrarii apare aplazie medulara, adica lipsa producerii de leucocite, trombocite si globule rosii din cauza chimioterapiei care nu actioneaza doar asupra limfoblastilor, ci si asupra celulelor normale din maduva.

Obiectivul tratamentului de inductie este reducerea numarului de limfoblasti in maduva sub 5%, cu obtinerea a ceea ce se numeste remisiunea completa. Pentru evidentierea remisiunii complete, odata ce tratamentul de inductie este finalizat, cand analizele arata o crestere a leucocitelor, trombocitelor si hemoglobinei, va fi efectuat un nou aspirat medular pentru a determina numarul de limfoblasti din maduva.

Daca nu se obtine remisiunea completa, terapia citostatica se va prelungi pana la obtinerea remisiunii. O punctie osoasa este de asemenea necesara la mijlocul etapei de inductie pentru a evalua raspunsul la tratament si daca se considera necesar se creste doza de chimioterapie in ultima parte a inductiei pentru obtinerea unui raspuns maximal.

Intensificarea/Consolidarea

Consta in administrarea catorva cicluri scurte de chimioterapie (de aproximativ o saptamana la interval de cca 2-3 saptamani), cuprinzand citostatice in doze mari. In multe cazuri, diferite citostatice din etapa de inductie se administreaza in diferite combinatii in scopul consolidarii raspunsului si eliminarii celulelor reziduale.

Terapia de mentinere sau de intretinere

Aceasta se administreaza pentru o perioada lunga (18 – 24 luni). Cuprinde combinatia dintre un citostatic administrat oral (mercaptopurina) si unul administrat parenteral (metotrexatul). In unele cazuri de LAL, pe parcursul perioadei de intretinere vor fi intercalate cicluri de ranforsare.

Profilaxia SNC

Data fiind posibilitatea infiltrarii SNC cu limfoblasti, este necesar sa se administreze doze reduse de citostatic direct la acest nivel (administrarile intratecale). Cateva punctii lombare sunt efectuate pe parcursul duratei de tratament. La administrarea citostaticelor, cativa ml de lichid cerebrospinal sunt extrasi si supusi analizei pentru a verifica prezenta/absenta limfoblastilor. In unele unitati, simultan cu administrarile intratecale se efectueaza si radioterapie ca metoda suplimentara de preventie a determinarilor cerebrale de boala.

Transplantul de celule stem hematopoietice (medulare sau periferice)

Aceasta procedura este indicata doar in cazuri selectate de LAL, cele cu risc crescut de recadere, si se efectueaza dupa etapa de consolidare. Dureaza in medie 4 – 6 saptamani si se face in cadrul unei spitalizari.

Cea mai mare rata de reusita se obtine atunci cand chimioterapia a eliminat cea mai mare parte a celulelor maligne (adica atunci cand s-a obtinut remisiunea completa) anterior efectuarii transplantului. Transplantul consta in administrarea de tratament citostatic, in general asociat cu radioterapie, urmat de administrarea de progenitori hematopoietici. Scopul chimio si radioterapiei este eliminarea completa a limfoblastilor. Totusi, acest tip de tratament nu elimina numai celulele maligne, ci le distruge si pe cele normale din maduva. Astfel, celulele progenitoare administrate in cadrul transplantului contracareaza efectul toxic al chimio si radioterapiei si refac hematopoieza.

Transplantul de celule stem hematopoietice periferice sau din maduva poate fi autolog (daca celulele progenitoare sunt recoltate de la pacientul insusi) sau alogeneic (daca celulele progenitoare sunt recoltate de la un donator compatibil, inrudit sau neinrudit selectat din registrul de donatori). Se pot transplanta si celule recoltate din sangele cordonului ombilical.

Transplantul alogeneic este grevat de complicatii mai severe decat transplantul autolog, dar beneficiile terapeutice (curabilitatea) sunt mai mari dupa transplantul alogeneic.

Tipul de transplant este stabilit de echipa de medici curanti luand in considerare caracteristicile bolii, varsta pacientului, statusul general al pacientului si existenta unui donator compatibil. Astfel, daca forma de boala are risc crescut de recadere, compatibilitatea pacientului cu fratii sai (daca are) va fi testata precoce dupa perioada de inductie prin analiza moleculelor HLA (intr-o proba recoltata din sangele periferic).

Daca nu exista un donator inrudit, va fi cautat un potential donator neinrudit in registrul de donatori (national sau international) sau in banca de sange din cordon ombilical.

Pentru recoltarea de celule progenitoare, la ora actuala exista trei metode: progenitori din sangele periferic, din maduva hematogena si din cordonul ombilical. Alegerea uneia sau a celeilalte metode depinde de experienta si preferinta centrului de transplant si a donatorului. La ora actuala metoda de recoltare preferata este aceea din sangele periferic, fiind cea mai accesibila si fara necesitate de spitalizare.

Pentru obtinerea celulelor progenitoare din sangele pacietului in caz de tranplant autolog sau al donatorului in caz de transplant alogeneic, persoana este conectata la un aparat special care separa celulele progenitoare de restul celulelelor circulante, procedeu denumit afereza. Celulele necesare sunt obtinute in cateva ore si ulterior sunt congelate pana la momentul transplantului si pacientul sau donatorul poate pleca acasa.

Studiile clinice

In anumite situatii echipa medicala va poate propune sa participati in cadrul unui trial clinic orientat spre imbunatatirea rezultatelor tratamentului si in consecinta sa semnati un consimtamant informat. Dupa cum s-a mentionat deja, asociat tratamentului citostatic, sunt necesare o serie de masuri suportive si tratamente pentru a preveni efectele secundare ale chimioterapiei. Acestea includ:

  • Transfuzii de concetrate eritrocitare pentru corectarea anemiei
  • Transfuzii de trombocite pentru controlul sangerarilor sau pentru prevenirea acestora (daca numarul de trombocite este foarte redus ca o consecinta a tratamentului)
  • Antibiotice, antivirale si antifungice: acestea sunt folosite pentru a lupta impotriva infectiilor produse de agentii infectiosi (bacterii, virusuri, fungi)
  • Factori de crestere granulocitari: aceste substante se injecteaza subcutanat dupa terminarea chimioterapiei pentru a stimula productia de leucocite si a preveni riscul infectiilor.

Hidratarea: pentru a proteja rinichiul de efectele toxice ale chimioterapiei si pentru a evita afectarea altor organe prin eliberarea de metaboliti toxici ca urmare a distructiei de celule tumorale sunt administrate pacientului cantitati mari de lichide.

Igiena orala: in timpul administrarii chimioterapiei si mai ales in perioada de aplazie, nu este recomandata folosirea periutei de dinti deoarece poate favoriza sangerarea gingivala si facilita trecerea microbilor din flora normala a cavitatii bucale in circulatie, crescand riscul de infectie sistemica. Se recomanda clatirea cavitatii bucale cu diferite solutii antiseptice indicate de echipa medicala.

Majoritatea efectelor secundare sunt cuzate de tratamentul citostatic, care pe langa efectul de distrugere a limfoblastilor afecteaza si productia de celule din celulele normale restante ale maduvei percum si alte tesuturi si oragane.

Majoritatea acestor complicatii sunt reversibile si pot fi tratate cu succes. In continuare sunt prezentate o parte a acestor complicatii:

  • greata si varsaturile: acestea sunt legate in mod direct de chimioterapie dar, din fericire in prezent exista medicamente capabile sa controleze aceste simptome
  • anemia: cauzata de deficitul de celule rosii determinand fatigabilitate si slabiciune. Fiecare pacient are un prag propriu de tolerabililate a anemiei dar in anumite situatii transfuziile de masa eritrocitara se administreaza indiferent de toleranta.
  • sangerarea: reducerea productiei de trombocite creste riscul de sangerare. Determinarile regulate ale numarului de trombocite vor stabili necesitatea transfuziei de masa trombocitatra daca acestea scad.
  • infectiile: reducerea numarului de leucocite creste riscul de infectii de orice tip si cu orice localizare. Infectiile, printre alte manifestari produc si febra. De aceea, daca pacientul prezinta febra in cursul tratamentului, se vor recolta culturi pentru cercetarea infectiilor din urina, sange si din alte sedii, va fie efectuata o radiografie pulmonara si va fi initiat de urgenta tratamentul antibiotic.
  • mucozita: la nivelul mucoasei cavitatii bucale si a intestinului se pot dezvolta mici ulceratii (ceea ce se numeste mucozita). Aceste ulceratii determina durerea la alimentatie si respectiv diaree. Aceste ulceratii apar datorita reducerii numarului de leucocite ca efect al citostaticelor
  • sterilitatea permanenta: chimioterapia nu produce in mod obisnuit sterilitate permanenta, dar acest lucru este practic inevitabil in cazul pacientilor care vor efectua transplant de celule stem. De aceea, pentru a pastra functia de reproducere, vor fi crioprezervate sperma la barbati si repectiv tesut ovarian sau ovule fertilizate la femei.
  • alterarea altor organe: in unele cazuri chimioterapia poate avea efect toxic asupra unor ogane si sisteme carora le afecteaza functia: inima, ficatul, nervii periferici. Daca aceste efecte sunt severe ele pot impiedica continuarea chimioterapiei sau pot impune modificari ale dozelor sau eliminarea anumitor citostatice din programul de tratament.
  • probleme emotionale: acestea deriva din impactul produs de diagnosticul comunicat asupra pacientului si anturajului. Multe spitale beneficiaza de un specialist psiholog si psihiatru care poate oferi consiliere pacientului si familiei.
  • astenia: dupa terapie, unii pacienti pot acuza o senzatie de astenie fizica extrema prin lipsa de “energie”. Aceste simptome, denumite “fatigabilitate”, pot fi acute sau cronice. Cauzele acestei fatigabilitati nu sunt pe deplin cunoscute, dar sunt incriminati o serie de factori chimici, fizici, comportamentali.

In ceea ce priveste capacitatea de munca, pacientul nu va lucra pe durata tratamentului dar isi poate relua activitatea dupa terminarea programului de tratament in functie de statusul fizic si de efortul pe care il presupune activitatea respectiva.

In unele cazuri, dupa incheierea tratamentului poate apare recaderea. Oricum, probabilitatea de recadere scade cu cat timpul scurs de la terminarea tratamentului este mai lung. De aceea, dupa incheierea tratamentului se impun controale repetate pe parcursul a catorva ani.

In caz de recadere, echipa medicala va indica posibilitatile ulterioare de tratament. In pofida tuturor complicatiilor, un numar tot mai mare de pacienti raman in remisiune pe termen lung si nu necesita decat controale periodice pe parcursul vietii.

La copii, rata globala de curabilitate a LAL este de aproximativ 70% iar la adult este de 35-40%. Pentru fiecare pacient in parte aceste rezultate depind de subtipul de LAL si de anumiti factori de prognostic, precum varsta, prezenta unor aberatii cromozomale specifice, durata pana la obtinerea remisiunii si de prezenta bolii minime reziduale.

Controalele efectuate dupa terminarea tratamentului vor fi efectuate de obicei in regim ambulator. Periodicitatea si tipul controalelor, tipul complicatiilor si efectele secundare variaza de la pacient la pacient precum si in functie de tratamentul administrat (transplant sau doar chimioterapie). La fiecare vizita vor fi efectuate un examen fizic, analize de sange si reconsiderarea tratamentului daca se impune. In functie de situatie. vor fi necesare si alte investigatii (ex. examenul maduvei).


Calitatea vietii pacientului este mai mult sau mai putin influentata in functie de tipul tratamentului si efectele secundar aparute. In cazul transplantului de celule stem, daca nu au intervenit complicatii serioase, pacientul isi poate relua activitatea normala dupa aproximativ 6-12 luni.

Cele mai frecvente probleme intalnite pe termen lung sunt cele de natura emotionala, fatigabilitatea, tulburari vizuale, dificultati de concentrare, tulburari de memorie si de somn. Aditional mai pot apare si alte probleme:

  • persistenta inapetentei: apare prin diminuarea secretiei salivare, alterarea gustului si mirosului sau ca urmare a continuarii tratamentului; 
  • cataracta: este o problema frecvent intalnita si in general apare la 5 ani sau mai tarziu de la transplant, in special in cazurile in care s-a efectuat iradierea corporala totala in timpul conditionarii sau daca s-a administrat prednison pe o durata mai lunga.
  • tulburari hormonale: in special hipotiroidism (reducerea functiei glandei tiroide cu necesitatea tratamentului substitutiv cu hormoni tiroidieni) si menopauza precoce (care poate fi prevenita cu tratament substitutiv hormonal care, desi nu induce reluarea functiei de reproducere previne simtomele legate de menopauza ca bufeurile, uscaciunea pielii si a mucoaselor si reducerea libidoului)
  • sterilitatea: este practic inevitabila dupa transplant. De aceea se impun masurile speciale amintite anterior.

In cazuri exceptionale, poate aparea un al doilea cancer, de obicei la mai multi ani de la efectuarea transplantului.

Posibilitatea de recadere scade cu trecerea timpului de la efectuarea transplantului. In cazul recaderii dupa transplant, echipa medicala va indica masurile terapeutice posibile.

In cazul pacientilor care primesc doar chimioterapie, complicatiile pe termen lung sunt mai reduse, recuperarea este mai rapida iar pacientii isi vor putea relua mai repede activitatea. 

Contactati doctorul

Plus Medical colaboreaza cu spitale de top din lume: TURCIA (Liv Hospital, Acibadem, Anadolu, Medicana, Hisar si Medipol, Liv Hospital), AUSTRIA (Wiener Privatklinik) si ISRAEL (Herzliya si Assuta).

Trimiteti-ne actele dvs. medicale completand formularul de mai jos sau prin e-mail la office@plusmedical.ro si veti beneficia GRATUIT de a doua opinie medicala de la cei mai reputati doctori din lume.

*Prin completarea formularului, va dati acordul pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, conform Politicii de confidentialitate.

Spitalele noastre partenere

Trimite actele medicale pe office@plusmedical.ro

Spitalul Universitar Medipol este unul dintre cele mai apreciate si cele mai importante centre de sanatate din Turcia si din regiune. Pe langa statutul de Spital Universitar, Medipol incorporeaza spitale din patru ramuri diferite: Oncologie, Cardiologie si Chirurgie Cardiovasculara, Spital Generalist, Stomatologie si Chirurgie Maxilofaciala. Cu peste 96.000 mp, aproape 500 de paturi si peste 1500 de specialisti angajati, Medipol Mega este un spital de referinta in lume.

Acibadem Healthcare Group, institutie de asistenta medicala de prima importanta din Turcia, ofera din anul 1991 servicii medicale de calitate prin tehnologie de ultima generatie. 

Acibadem are aproape 12.000 de angajati din care 2.200 sunt medici, in diferitele locatii din reteaua de 22 spitale generale, 19 centre medicale si laboratoare centrale. 

Este un grup de ingrijire a sanatatii acreditat international, situat in zona din centrul Turciei, cu preponderenta in frumosul oras Istanbul. 

Acibadem, care prin investitiile sale actuale isi extinde continuu lantul de institutii de ingrijire a sanatatii, a ajuns la un total de 85 de sali de operatie si o capacitate de 2200 de paturi de spital utilizate in spatii care insumeaza 400.000 mp.

Spitalul Acibadem Altunizade

Centrul Medical Anadolu a fost fondat de Fundatia Anadolu, institutie care a alimentat zeci de proiecte importante din Turcia. Experienta si cunostintele acumulate ca si Centru Medical ne permit sa aducem o contributie importanta la sanatatea oamenilor. Realizarile noastre au permis tranzitia de la Centru de Sanatate la Centru Medical intr-un timp foarte scurt.

Anadolu Medical Center

Spitalul Hisar Intercontinental, cu sediul in Istanbul, este unul dintre cele mai mari si mai cuprinzatoare spitale private din tara, cu un diagnostic si tratament de cea mai inalta calitate in cele mai confortabile, sigure si orientate catre pacienti, utilizand cele mai noi si cele mai bune tehnologii medicale.

Spitalul a fost fondat pe o suprafata inchisa de 35.000 de metri patrati si ofera servicii in Umraniye, Istanbul. Aceasta este la doar 20 de minute de Aeroportul International Sabiha Gokcen, 5 minute de Bosfor si la comunele continentelor, Asia si Europa. 

Medicana Health Group este constituit din 11 centre spitalicesti pe intreg teritoriul Turciei, fiind una dintre primele investitii private de importanta majora din Turcia. Medicana are o puternica reprezentare internationala, atragand anual mii de pacienti din toata lumea. Acestia aleg sa se trateze la Medicana datorita serviciilor peste standardele internationale in ceea ce priveste controlul infectiilor, managementul riscurilor, siguranta pacientului, calitatea cadrelor, (Grupul este acreditat de catre Joint Comission Interational). In plus, cei peste 750 de doctori ai grupului asigura peste 30 de specializari medicale.

Centrul Medical Herzliya (HMC) din Israel este o institutie medicala de ultima ora care ofera o gama larga de servicii medicale tuturor organizatiilor internationale de mentinere a pacii din Israel: UNDOF, UN, UNIFIL, UNTSO & MFO. 

Centrul Medical Herzliya coopereaza cu organizatiile din S.U.A. si cu alte organizatii mondiale din 1984. Acestia din urma au ales sa coopereze cu Centrul Medical Herzliya pentru serviciile medicale de ultima generatie care includ: facilitati de diagnoza de ultima ora, laboratoare moderne, institut avansat de imagistica, reputati medici si chirurgi foarte bine pregatiti, standarde exclusive de spitalizare, servicii de reabilitare de prima clasa. 

Din 1999, U.N. si UNDOF au ales Spitalul privat din cadrul Centrului Medical Herzliya (HMC), primul furnizor de servicii medicale din Israel. Evaluarea include nivelul asistentei medicale furnizate, calificarile medicilor, standardele camerelor de operatie si unitatea de terapie intensiva. Herzliya Medical Center este situat in Herzliya, un oras atractiv de pe litoral, cu o plaja uimitoare. Locatia convenabila a spitalului permite angajatilor din U.N. sa soseasca din sudul si nordul Israelului in cateva ore.

Centrul Medical Herzliya Israel

Simbol al excelentei in medicina, Liv Hospital Istanbul imbina calitatea serviciilor de ingrijire cu nivelul inalt de pregatire al echipei experimentate de specialisti, chirurgi si asistenti medicali.
Centrul dispune de cele mai avansate metode de diagnosticare si tratament, folosind aparatura si tehnologie de ultima generatie.

Wiener Privatklinik, cel mai mare spital privat din Viena, care dateaza din 1871, si-a stabilit obiectivul de a oferi pacientilor o expertiza medicala de prima clasa si un centru individualizat de ingrijire a pacientilor – toate livrate intr-o ambianța sofisticata. Datorita proximitatii Spitalului Universitar, WPK este sediul celor mai renumiti experti medicali care predau si practica la Clinicile Universitare. Acest lucru garanteaza pacientilor nostri servicii medicale bazate pe dovezi, tehnologie de ultima generatie si ingrijire personalizata. Spitalul are 145 de paturi, bloc operator cu 4 sali de operatie, servicii de imagistica avansata (singurul spital privat din Viena cu PET CT si medicina nucleara), fizioterapie si recuperare medicala la standarde internationale. Echipa medicala este alcatuita din peste 250 experti reputati vienezi, ce aplica o abordare interdisciplinara a fiecarui caz.

wiener privatklinik 2

Assuta este cel mai mare si important centru de servicii medicale private din Israel, care cuprinde unsprezece clinici si spitale din Israel si furnizeaza interventii chirurgicale inovatoare si proceduri de diagnostic in toate domeniile medicinei, inclusiv cardiologie, oncologie, ginecologie, urologie si multe altele.
Spitalul Assuta din Tel-Aviv a fost infiintat in 1934, iar in ultimii 70 de ani a devenit renumit ca fiind cel mai avansat spital din Orientul Mijlociu.

Open chat
Powered by